butelie
Moderator
 Din: Slatina
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1903
|
|
*_Povestea Pulei de Ion Creanga_*
Amu cică era intr-un sat un tăran. Si tăranul acela a iesit odată in
tarină să samene niste păpusoi. Si cum semăna el, tocmai atunci s-a
nimerit să treacă pe-acolo Hristos si cu SfĂntul Petrea. Hristos să nu
tace molcum si să-si caute de drum?
- Da ce semeni acolo, om bun? Intrebă el.
- Ia, niste pule semăn, răspunse tăranul cu obrăznicie.
- Pule ai zis că semeni, pule să dea Dumnezeu să se facă, zise Hristos,
blagoslovind semănătura din treacăt cu amandouă mainile, si apoi se tot
duse in drumul său cu Sf. Petrea, care nu-si putea stăpni mirarea de
cuvintele ce auzise că au esit din gura lui Hristos, pentru că niciodată
nu mai vorbise Mantuitorul asa de buruenos.
Tăranul, după ce mantui de semănat se intoarse acasă. Apoi, la vremea
prăsitului a venit de a prăsit păpusoii după randuială si iar s-a intors
acasă. Dar cand vine la cules, ce să vadă? In loc de păpusoi, de fiecare
strujan erau cate trei-patru drăgălete de pule, care-de-care mai
imbojorate, mai darze si mai răsbelite!
- Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncusoara mea de toată vara, zice
tăranul, scărpinandu-se in cap si trantind cusma de pămant cat ce putu.
Asta n-am pătit-o de cand m-a făcut mama... 'tu-i matele aerului! - Ei,
ei! Amu ce-i de făcut? - 'Tu-i-as descantecul celui cu blagoslovenia, că
pocit a mai fost la gură.
Si cum sedea tăranul uimit, numai iacă ce trecea pe-acolo un potang de babă.
- Bună-vremea, om bun, zise ea.
- Să-mi bag genunchiul in vajoiul cui stiu eu, mătusă, zise tăranul
andrăcit de năcaz...
- Dar ce, Doamne iartă-mă esti asa măshcărăgios, măi omule, zise baba
posomorată. Nu ti-i oarecum să vorbesti asa, de fată cu o bătrană ca mine?
- D-apoi cum să mai vorbesc si eu, mătusă, cand vezi cum s-a făcut
Dumnezeu ras de muncusoara mea. Da?, la sărăciea in care mă găsesc,
pule-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, s-apoi mai zi si dumneata dacă
ai ce...
Cand se uită baba pe ogor, isi pune mainile in cap de ce vede... pule si
iar pule, belite si răsbelite , in toate părtile.
- Vai de mine si de mine, nepoate! Asta incă-i una.
- Ba dac-ar fi numai una, ce ti-ar fi, mătusă! Dar asa sunt sute si mii
de mii, in cur să le tii!.. 'Tu-i asa si pe dincolo că nu stiu ce să mai
fac. Imi vine să mă spanzur, nu altceva.
- Ia las', nepoate, zise baba uitandu-se cu jale la pule? De unde stii
c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata?
- Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici dusmanilor mei, mătusă,
dar unde s-a mai auzit o chiznovătie ca asta - să mănanci pule in loc de
păpusoi! Ia invată-mă si dumneata ce sa fac? căci pe mine nu mă mai
ajunge capul.
Stă ea baba oleacă pe ganduri si apoi zice:
- Nepoate, eu te-as invăta ce să faci ca să te desfaci de dansele răpede
- răpede si să scoti bani inzăcit si insutit decat pe păpusoi, dar ce
mi-i da?
- Ce spui, mătusă? Invată-mă, că t-oiu da ce mi-i cere si un vrav de
pule pe deasupra...
Cand a auzit baba de pule, i-a zvacnit inima... căci ii curgea ochii
după dansele, cand le vedea asa de zdravene si barzoete...
- Apoi eaca ce să faci, nepoate: Incarcă-le in car si le du la targ că
ai sa le vinzi ca chiperiul. Dar manca-te-ar norocul să te mănance, acum
trebue sa las rusinea laoparte si să te invăt cum ai să inveti pe
cumpărători a le intrebuinta.
- Că bine zici, mătusă, ia spune-mi, rogu-te!
- Cand a fi să le vie dor de pulă, s-o shuere cum shueri oile la
strunga? si atunci, numai să-ti poată curul... Iară cand s-ar sătura de
ea, să zicăs ho! ho! haram nesătios. Si atunci pe loc se moae si te
descotorosesti de dansa.
Si drept dovadă, baba isi insfăcă o mătrăgană, care era mai mare, de pe
un strujan, si incepe s-o pue in lucrare cum se cade? Tăranul a
incremenit, cand a mai văzut si asta...
- Dar de unde ai aflat mestesugul ista? mătusă, zise el cu mierare.
- Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tăiat lemne?
Nu mă mai intreba cum, si zi bogdaproshti că t-am deschis ochii ce să
faci...
Tăranului atata i-a trebuit. Da babei ce-i făgăduise, apoi se duce
acasă, isi pune scoartele la car si-l infundă bine, injugă boii, se
antoarce la ogor incarcă un car zdravăn de pule - si la targ, băete, cu
dansele la vanzare.
- Hai la pule, hai la pule! Pule zdravene si tari pentru jupanese mari...
O cucoană văduvă, auzind asa vorbe din gura tăranului, trimite o
slujnică să-l cheme la dansa ca să-i dea un colb...
Slujnica se duce si cheamă pe tăran. Si cum vine tăranul, cucoana isil si
ia la trei parale, zicand:
- Dar bine, măi tărane, ce porcării spui pe langă cerdacul meu, că te
mănancă mama dracului! Acus te pun la scară si-ti trag o bătae, de te-or
duce cu cerga acasă... Inteles-ai?
- Apoi, da?, milostivă cucoană, zise tăranul scărpinandu-se in cap. Să
ierte cinstita fata dumneavoastră, ce sa facem? Ia niste pule ni-a dat
Dumnezeu si le-am adus si noi la targ, să vedem, ne-om pute prinde ceva
parale pe dansele, că ne mănancă si pe noi o multime de angării si de
nevoi de tot felul...
- Măi, tărane, esti nebun, ori cum esti, de vorbesti pleve de fată cu mine?
- Ba ferească Dumnezeu, cinstită cucoană, vorbesc vorbe sănătoase,
săracul de mine! Iacă să vă aduc una ca s-o vedeti, dacă nu mă
credeti..."Tu-i-as praznicul cui le-a plămădit, că m-a făcut să intru in
dihonii cu lumea din pricina lor. Incaltea dacă-ar fi de partea
femeească, le-as tine pentru mine, dar asa..."
Si odată se duce la car si alege un stiulete de puloiu, care era mai
mare, si cu dansa deadreptul in casă la cucoană.
- Iacă, cucoană, sagă-ti pare dumitale asta? acum pe ce s-a dus
munculita mea de toata vara? S-apoi dumneata mă mai inghii si cu bătae,
că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! "Tu-i-as patruzecile cui
stiu eu să-i fack, că au inceput a mă lua lumea de nebun..."
Cucoana vedea acum că tăranul are dreptate, si se face a se uita intr-o
parte, dar tot trăgea cu coada ochiului si la cinstita pulă din cand in
cand.
- Bată-te focul să te bata, măi tărane, că ticălos mai esti!? S-apoi cum
s-ar face ca s-o poată cineva intrebuinta, cand ar vre? Nu-i vorbă, că
mie una nu-mi face trebuintă. Dar tare mă mier si eu de asa comedie!
- Cum să se face, cucoană! Să ierte cinstita fată a dumneavoastră ia,
cand vine cuiva pofta de dansa, o shueri de cateva ori, cum shueram noi
oile la shtrungă, s-apoi atunci, tine-te la frecus - cat ce-i pute, că
las' dacă m-a da de rusine. Iară cand te-i multimi si-i vrea sa te lese
de frecus, să strigi la dansa ho! ho! Haram nesătios!
Si atunci indată numai ce-o vezi că se trage inapoi frumos, ca serpele
la lapte dulce? Si pe urmă, de cate ori ti se scoală... tot asa să faci.
Si dacă nu te-i multămi, atunci să mă blastemi pe mine.
- Bată-te pustiea sa te bată, mojic măscărăgios, c-al dracului mai esti,
zise cucoana, care incepuse a se mai deprinde cu vorbe de masa... Ia
iesi oleacă afară din odae, s-apoi te-oiu chema eu acus, că avem oleacă
treabă.
Tăranul tace molcum si ese. Iară cucoana, drept cercare, incepe a suera
nătăranga, si atunci cinstita pulă face zbarc , in pasarica cucoanei! Vorba
ceea: găina bătrană nu se spărie de salam barbos cu capul scos groasă.
Sedea, sărmana, cum sede mielul la tata oaei, pană ce se satură de supt.
Cucoana era de cele mai tartose!
Stramtă-n pizdă, tare-n sele,
Crască salam barbos cu capul scos din măsele,
Că-i cam iute la otele!
In sfarsit după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice incetisor: ho!
ho! haram nesătios! salam barbos cu capul scos atunci pe loc s-a muiet si foflenchiu! cade
jos... Cucoana indată o rădică cu mare sfintenie si o pupă drept in
bot... Apoi strigă pe tăran in casă si luandu-l cam pe departe, zice:
- Si cam cum s-a intamplat de ai tu blăstămătii de-aiste, măi tărane?
- Cum să se-ntample, cucoană? Ia mai astă primăvară, sămănand păpusoi in
tarină, a adus dracul - că mai bine n-oiu zice - doi oameni pe acolo. Si
unul din ei m-a intrebat ce semăn? Eu nu-mi stăpanesc gura? M-a impins
păcatul să răspund in ciudă că pule semăn, să iertati dumneavoastră! Si
atunci el pocit la gură sau naiba il mai stie cum a fost, a blagoslovit
cu amandouă mainile spre ogorul meu din treacăt, zicand "Pule să dea
Dumnezeu să se facă". Si cum vedeti dumneavoastră, pule s-au făcut, fără
stirea lui Dumnezeu. Si salam barbos cu capul scos mea si trei bani, s-o cărută de jidani, să
ierte cinstita fata dumneavoastră.
- Dar bine le mai zici pe nume, manca-lea-ai pe ceea lume!
- Apoi, da, cucoana, dac-asa le cheamă, cum hastă pulă sa le mai zicem?
- Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos si cu Sfantul Petru? Că
numai ei sunt asa făcători de minuni...
- D-apoi, da, cucoană, mai stiu eu cine să fi fost? Dumnezeu ori dracul,
să-i bag in pchizda mane-sa, că mai bine nu le-oiu zice, să ierte
cinstita fata dumneavoastră, că stiu ca mi-a făcut-o bună...
- Dacă-i asa cum spui tu, măi tărane, apoi eu cred ca tot Hristos a
fost. Si de-aceea, hai să-ti cumpăr si eu una, spre aducere aminte de
anul cand s-au făcut pe ogoară de cele care spui tu... că după mine
aista-i semn de belsug.
- Pule, vrei să zici, cucoană.
- De-acelea, manca-le-ai să le mănanci, că mult le mai porti prin gură.
- Apoi da, dac-asa ni-i deprinsă gura, ce să facem? Iertati si
dumneavoastră! Dar si dac-a fi după vorba dumitale, cucoană, apoi mult
stau eu si mă mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el altă treaba decat
numai se-apuce de făcut pule pe ogoarele oamenilor! Doamne, iartă-mă,
dar pulos trebuie să mai fie si Dumnezeu acela, de-i plac asa de mult
pulele! Insă mai stii păcatul? Oiu face si eu ca dumneata, cucoană.
Poate a vrut Dumnezeu să se cace cu bani in punga mea, că de mult sade
pustie - frantă de para n-am la sufletul meu.
- Ei, ce zici, cucoană, iei-ti una ori ba? - că mă prea intarziu cu
iarmarocul.
- Apoi ce mi-i cere tu pe scarnăvia asta, zise cucoana, facandu-se că
i-i greată oarecum... Vorba ceea: dee-mi-o Dumnezeu, dar nu-mi trebueste.
- Apoi ce să-ti cer, cinstită cucoană! Ca să nu ne sbatem, mi-i da cinci
sute de lei in capăt si pace bună.
- Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar stii că esti de duh, măi tărane!
- Apoi, da, cucoană, mult mi-au asudat si mie coaele, pan-am prăsit atat
amar de pule, si le-am adus in halul ista, cum le vezi? si dacă de la
una ca dumneata nu m-oiu chiaburi, apoi de la tărance de-a noastre ti-ai
găsit sa mă pricopsesc? Că ele ar voi să le dai cate-o teshtea de pule
de-o para si cate-un vraf pe deasupra... Asa-i la noi la tărani,
băga-mi-as, Doamne iartă-mă, să-mi bag! Să iertati de vorba ceea proastă!
- Măi, tărane, dar trei sute de lei nu ti-i deajuns?
- Nici o letcae mai putin, cucoană.
- Patru sute, măi.
- Nu se poate, cucoană.
- Nici 450?
- Ba nici 499 de lei si 39 parale. Nu te mai pune si dumneata, cucoană,
pentru 50 de lei. Fă-mi incaltea o saftea să nu mai stea c-ai să ai
bunătate de pulă, de mi-I pomeni, si mi-i indrepta si la alte cucoane
de-a dumneavoastră.
- Hai, na-ti 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva să te obrăznicesti
să spui cuiva că mi-ai vandut mascarale de-aiestea, c-apoi al tău e
dracul. Inteles-ai?
- A... da! cucoană, d-apoi eu grija asta o am, păcatele mele?
In sfarsit, cucoana dă 500 de lei, isi ie salam barbos cu capul scos - si tăranului pe ici i-i
drumul, se duce-n treaba lui să vandă cum a putut si pe celelalte pule.
Dar pule de-ar avea, despre asta nu se mai plange el acum. Vorba ceea:
calul bun din grajdiu se intreabă.
Dar ce mai atata vorbă. Cum s-a dus tăranul, cucoana cea pashnită si
spăshită face o cutie de argint poleită cu aur, impodoleshte sfanta pulă0
in bumbac, stropit cu arome, o asază sh-o incue in cutie ca pe un odor
nepretuit, ia cheea la sine, si cand ii venea haghitele se aseza
gospodăreste pe treabă, isi astampăra pofta, si ca mai ba să-i duca
dorul, sau să umble pe apucate, ca pană atunci. Se inchipuluise biata
cucoană cate se poate de bine pentru bătranete.
Amu, intr-una din zile, iaca ce vine popa de pe mosia cucoanei s-o roagă
de toti Dumnezeii să-i boteze un copil. Cucoana, ca să nu strice hatarul
popei, pune caii la cărută si se duce cu dansul in sat să-i boteze. Si
după ce-i botează copilul, rămane la popa la masă in acea zi. Si la masă
luă si cucoana mai mult un păhărut două de vin, cum ii treaba oamenilor:
ba ia poftim luati-l măcar pană la bratul preotesei, ba, atata rău sa
fie! Pe cucoană o ia vinul de cap, si pe loc ii si vine pofta de pulă?
Ei! Ei! ce-i de făcut? Da cucoana să se ducă acasă, popa si cu preoteasa
n-o lasă.
- Ai să mai la noi in astă noapte, cumătrită, ziseră ei, că doar nu-ti
plang copiii acasă.
In sfarsit , cucoana scăpără de dor de pulă...
- Cumătre părinte, zise ea de la o vreme, dacă nu mă lăsati să mă duc,
tine cheea asta, si fă bine sfintia ta de te du acasă la mine, deschide
lădoiul de langă patul unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie de argint
si mi-o adă-ncoace, că-mi trebuie ceva dintr-insa: chitibusuri de-a
noastre, stii, cum ii treaba femeilor...
Popa, chitind că-s niste daruri pentru preuteasa, pe dată si porneste
călare.
Si ajungand pe la amează, in mijlocul verii, si da inima din popa de
caldură. Cand pe la mijlocul drumului, trecand prin marginea unei
păduri, sta la umbra unui copac pletos să se răcorească oleacă. Si cum
sta de se răcorea, ii dă dracul in gand să umble in cutie si să vadă
ce-i acolo? Suceste el cutiea, o invarteste si nu stiu cum face c-o
deschide. Si cand se uită inăuntru, ce să vadă? Vede coscogemite
mascara, invelită in bumbac stropit cu aromate... Atunci popa cuprins de
mierare, incepe a suera. Si cum se mira el suerand, salam barbos cu capul scos face zmarc in
curul popei... Popa atunci incepe a răcni si zice: Doamne, izbăveste-mă
de vrăjmas! Nu lăsa pre robul tău de batjocora diavolului! Că tie unuia
am slujit si afară de tine pre altul nu stiu. Dar toate erau in zadar.
In sfarsit, dacă vede popa si vede ca nu mai este scăpare, scoate
barnetul de la izmene si cu un capăt il leagă de copac, iar cu celalalt
capăt de banet, leagă salam barbos cu capul scos cum poate, si unde nu incepe popa a se smuci
si a cotigi in toate părtile, cum se smucesc boii la tanjală, cand trag
ceva din greu, dar nu era chip? Se roagă el popa, răcneste el popa,
carneste el, popa, dar nu-i nădejde de scăpare, c-o dat peste pulă mare.
In sfarsit oleacă de nu era să iasă sufletul din popa; cand noroc de la
Dumnezeu, eaca o vacă, pe care o pălise strechia, cat pe ce erea sa dee
peste dansul să-l zdrobească. Atunci popa, de spaimă, incepe a striga
desnădăjduits ho! ho! haram, manca-te-ar lupchii să te mănance! Vaca dă
in lături si atunci numai eaca si salam barbos cu capul scos ese din curul popei!... Si cand
se vede popa scăpat, o si croieste la fugă prin pădure ca un nebun,
lasand si cal si cutie si barnet si preuteasă si cucoană si tot, si se
va mai duce in toată lumea. Si dus a rămas si pană in ziulica de astăzi.
Varianta audio , o puteti lua de la
Modificat de butelie (acum 16 ani)
_______________________________________
Romania Inedit
|
|
